luni, 19 aprilie 2010

Ploaia


O melodie acopera totul...Un zgomot placut care adesea da o anumita stare de spirit.
Picaturi de ploaie bat in geam. El..se trezeste si da piept cu realitatea. Vede un loc trist,
sumbru.
O lumina slaba patrunde prin geam. Era doar el, ploaia, lumina si o melodie.
Se ridica...Totul se invarte. Nu simte nimic. In fata sa, lumina.
Se apropie de geam. Vede acelasi peisaj sumbru. Deschide geamul..Picaturile de ploaie ii ating buzele inclestate. Priveste in jos... E oare o cale de scapare?
Cade in gol. Lumina e tot mai aproape. Va fi liber!
In urma sa ramane ploaia si o melodie in intuneric...

Un comentariu:

  1. Intens, insa cale de scapare nu exista din nimic. Ne place sa credem ca ea exista, insa nu stim ce este de partea cealata a luminii pentru ca apropiindu-ne de ea, ne orbeste...nu stim ce urmeaza niciodata.

    RăspundețiȘtergere